baloanele se sparg

Mihai voia ca oamenii să râdă

îl pictam în fiecare dimineață și el cânta

                  mingile curgeau din mâinile lui

și se loveau de pereții odăii înguste

de când organizăm programe de circ

                     Mihai n-a reușit să se ridice

se joacă într-un scaun înțepenit

și colorează bulinele unor papioane de hârtie

undeva lumea lui va trece mai departe

de-un geam

de-o femeie îmbrăcată-n alb

de-o foie neagră pe care se văd două oase

undeva

medicul i-au promis că va deveni clovn

doar că n-o să iasă în arenă

niciodată

(anti)yoga

cel mai dificil în exerciţiile yoga

e să inspiri minciună

şi să expiri răbdare

cu gesturi meticuloase ne retragem trupurile în sertare

şi oscilăm ca un pendul defect

iar cuvintele noastre asemeni unor lame subţiri

cad în sufletele altora sau tot în noi

construim o catedrală de metafore

în care vom asculta rugăciuni tăiate perfect

în formă de triunghiuri sau circumferinţe

suntem lotus

donăm din sângele poemelor noastre

şi le ţinem de mână până se revitalizează

ca mai apoi să ne ţină ele

de inimă

nu mai facem yoga

dar  

încă expirăm

trecere de/ cu pietoni

e doar o odaie obosită

şi în colţ un trup de-al tău mai vechi.

port o bucată de cer la piept când te văd

şi-mi plac privirile tale lungi

cât cablurile de tramvai

ajungând în rănile mele.

ai spart un geam înlăuntrul meu

şi toate cioburile s- au împrăştiat

până în călcâie, coapse şi umeri.

suntem în aceeaşi intersecţie cu sens giratoriu

în care se-nvârte dorul. lasă- mă să cobor,

să acopăr semaforul

ca să treacă pietonii

toţi

să treacă prin aer /prin cer /prin mine/