Etichete

duminică, 11 decembrie 2011

Ţesut viu, 10 cenaclişti × 10 întrebări + o după- amiază remarcabilă

   Şedinţele de cenaclu sunt asemeni unor febre. Nu dintre acelea care te extenuează şi-ţi aduc câteva tuburi de pastile şi alte licori medicinale, ci dintre acelea care te opresc acasă lângă o ceaşcă de cafea şi-o carte bună, îndemnându-te să iei, neapărat, câteva tuburi de pastile literare şi licori creative.
   Aceste stări chiar ţi se întâmplă, mai ales după ce îţi este regenerat Ţesutul viu cu Emilian Galaicu-Păun, răsfoind prin câteva (zeci) de biblioteci în discursurile sale şi explicându-ţi toate întrebările legate de scriitură. Până la urmă, nu trebuie să înveţi a fi un scriitor bun, ci un cititor bun, iar, astfel de şedinţe sunt cele mai valoroase lecţii de lectură.
Da, lecţii de lectură/ literatură/ scriitură şi mai mult, de viaţă, 10X 10 viaţă (literară).  Trei ore în compania scriitorului au trecut ca o clipă pe care noi am reuşit să o surprindem şi din care am avut ce învăţa, atât despre lectură, cât şi despre cartea respectivă.

  Emilian Galaicu- Păun lucrează de 14 ani la acest roman, aşa că luaţi-vă gândul că noi îl vom înţelege într-o singură zi. Oricum pentru a doua lecturare el ne propune o altă structură care începe cu capitoulul 8 (vezi indicaţiile la începutul cărţii). De fapt, el ne atenţionează că   "această carte nu ar fi trebuit niciodată scrisă, cel puţin pentru a nu prelungi suferinţele personajelor ei și după moartea celor care le-au inspi­rat; pe de altă parte însă, a o lăsa nescrisă echivalează cu o mărturie falsă, prin omisiune”.  Astfel,  „Pentru gravele afronturi aduse valorilor de necontestat până mai ieri, Emilian Galaicu-Păun poate răspunde asemeni puştiului care a fost cândva: „Tata! Tata! Am dat să scutur tocul şi l-am stropit… pe Lenin!”

 Dacă apar manifestări neplăcute în urma lecturării acestei cărţi, începeţi cu Arme grăitoare de acelaşi scriitor. Dacă simpomele se menţin începeţi cu alte cărţi din literatura universală. Dacă senzaţiile nu dipar, pur şi simplu lăsaţi cartea deoparte pentru a nu deteriora esenţa acesteia.

Lectură plăcută!

joi, 20 octombrie 2011

bună dimineaţa.... cu ceai, po(e)z(i)e... şi emoţii la tv

 
  Dimineaţa de astăzi a fost una mai deosebită. Nu zic că deşteptătorul era mai blând şi nici că ceaiul mai dulce, de fapt e vorba de eu(forie şi emoţii) la televiziune.

" Bună dimineaţaaaaa..." mi-am strigat tare şi nici nu am observat cum clipa(la propriu şi la figurat) m-a dus în studioul emisiunii Bună dimineaţa de la Moldova 1. M-am simţit un copil ce descoperă Disneyland-ul şi am avut prilejul să cunosc o lume nouă şi persoanele ce încearcă zi de zi să o facă mai frumoasă.

 Camere, microfoane, fotolii... toate erau nişte detalii care sclipeau şi mă îndemnau să înţeleg pas cu pas   întreg procesul. Deşi, timpul de  emisie a fost scurt, ne-a uluit fiecare moment.

 Eu şi Cristina Dicusar am vorbit despre
Concursul Naţional de Creaţie Literară "Iulia Haşdeu",ediţia a XIII-a, 2011 (la care participă şi tineri de dincolo de Prut), despre poezie şi literatură.
Referitor la concurs tot astăzi a avut loc şi o festivitate de premiere în incinta Uniunii Scriitorilor.


  Da, s-a  vorbit şi de Ora H ,dar nu spun mai multe, rămâne a fi o surpriză...

vineri, 23 septembrie 2011

Rolurile... şi ...

 Ori de câte ori sînt dezamăgit de rolul meu în viaţă, mă gândesc la micul Jamie. El dăduse o probă pentru a obţine un rol în piesa pe care şcoala o punea în scenă. El se implicase trup şi suflet în această piesă, dar mama lui se temea că nu va fi el cel ales. În ziua în care se dădeau rezultatele pentru distribuţie, m-am dus cu ea să-l luăm de la şcoală. Jamie se năpusti spre ea, cu ochii strălucindu-i de mândrie şi încântare:
- Ştii ceva, mami! strigă el, rostind apoi cuvintele care mi-au rămas adânc întipărite în minte ca o lecţie de viaţă. Am fost ales să aplaud!
                                                                      (Supă de pui pentru suflet, M. V. Hansen, J.Canfield)



  Chiar dacă uneori suntem aleşi să aplăudăm, niciodată nu e târziu să participi. Din dorinţa de a aplăuda şi de a participa frumos s-a născut acest blog. Aplauzele vor fi pentru oameni şi evenimente ce m-au marcat, iar participarea va fi prin creaţii şi atitudini ce vă vor marca, sau ce puţin, vă vor trezi interesul.
     Nu ezitaţi să purcedeţi la lectură!