(anti)yoga

cel mai dificil în exerciţiile yoga

e să inspiri minciună

şi să expiri răbdare

cu gesturi meticuloase ne retragem trupurile în sertare

şi oscilăm ca un pendul defect

iar cuvintele noastre asemeni unor lame subţiri

cad în sufletele altora sau tot în noi

construim o catedrală de metafore

în care vom asculta rugăciuni tăiate perfect

în formă de triunghiuri sau circumferinţe

suntem lotus

donăm din sângele poemelor noastre

şi le ţinem de mână până se revitalizează

ca mai apoi să ne ţină ele

de inimă

nu mai facem yoga

dar  

încă expirăm

În vizită la Glebus Sainciuc

Orașul era încătușat în trafic și sugrumat de caniculă. Câțiva cenacliști rătăceau pe străzi în căutarea unui refugiu (cultural).Aveau să-l găsească...

Curtea lui Glebus Sainciuc parcă e ruptă dintr-un mediu rustic. Un nuc te întâmpină în fața casei, iar grădina cu imperfecțiunile sale împodobește atmosfera muzeistică din care n-ai mai vrea să pleci. "Clipa" a ajuns și la omul măștilor. O adevărată onoare să te plimbi prin curtea pavată cu pietre, prin grădina verde de unde apar un leagăn, o colibă ( nu a unchiului Tom), un izvor improvizat și alte minunății. Să stai în pragul unei case care poartă mai bine de o sută de ani și să aștepți un adevărat artist ca și cum te-ai convinge că pictorii există și că ei sunt printre noi...

Între timp au mai venit în vizită și alți oameni de cultură de parcă ne-am fi adunat la un congres. Artistul la cei 92 de ani ai săi ne-a întâmpinat cu zâmbet și optimism. E un om încă ospitalier și dornic de comunicare. Ne-a povestit diverse întâmplări, ne-a interpretat un tangou, și ne-a oferit un pic din porția sa de umor. Pe lângă el, tinerii pesimiști par patetici, iar cei încruntați ridicoli. Am avut în fața mea un exemplu nu doar de cultură, ci și de viața.

Astăzi când mulți dintre noi poartă panglici cu  "Sf. Gheorghe", el afirmă convins că "suntem moldoveni, deci români". Cuvintele sale, de fapt, poartă în sinea lor filozofia vieții. Nu am putut pleca până nu am văzut și camera măștilor cu creații, măști, portrete, reviste fel de fel prin care a mai apărut maestrul. Astfel, mi- am dat seama cât de valoros e acest loc și cât de valoroasă a fost experiența mea de a scri despre creația lui. http://clipa.in.md/img/2012,2/Clipa_02_2012_20.pdf .

Ne-a schițat și portrete. Acestea sunt deja ca niște cărți de vizită oferite celor care îi trec pragul. La așa o vârstă înaintată artistul mânuiește creionul cu lejeritate și desenează pe oricine. Nu are nici un pic din febra așa ziselor vedete.

Am avut parte de o amiază cum rareori o poți avea, iar faptul că piața era împânzită de bikeri nu ne-a împiedicat deloc să alegem valoarea, creația, meditația pentru că uneori înțelegi că "viața nu are subtitrare...".               Trebuie mai mult decât să exiști!