Rânduri/Gânduri despre Iași

la Gală, ascultăm cu atenție Emineescu, Emineescuu...

Iașiul este un oraș interesant. Îmi place să-l răsfoiesc ca pe-o carte ilustrată de istorie. O istorie ce-o simt aproape și de care mi-e dor ca de-o îmbrățișare. Iarna aceasta Iașiul mi-a oferit o îmbrățișare mai îndelungată. Nu una dintre acelea în care simți corpul și e suficient, ci una în care simți mult mai mult, dar mai puțin ca să fii cu-adevărat împlinit.

M-a întâmpinat un oraș în zăpada, un hotel Continental și sunetul tramavaiului dimineața ca un deșteptător înaintea căruia te trezești mulțumit că somnul ar mai putea dura cinci minute. Deși primul loc pe care l-am vizitat este Mall-ul, nu m-a impresionat așa- zisul shooping, nici shaorma și nici măcar băieții disponibili, mi-a plăcut târgul de anticariat, havuzul și lipsa de rusisme. Iar dincolo de pereții centrului comercial și dincolo de pereții inimii vedeam și simțeam cum ninge memorabil.

„Basarabia-cât de aproape!” s-a intitulat și sărbătoare elevilor de la Colegiul de Electronică și Telecomunicații din Iași, iar Gala laureaților a fost plină de emoție, poezie, chitară și iar poezie. Pe lângă vizita muzeelor Universității și Unirii am fost impresionată și de bojdeuca înzăpezită a lui Creangă, pe care n-am mai văzut-o niciodată astfel. Impresionabilă a fost și piesa de teatru „Un bărbat și cam... multe femei” de la Ateneul Tătărași, despre care aș povesti multe poate într-o altă postare.

la Muzeul Unirii

Acum e cald și a trecut ceva timp de-atunci, dar trebuia să vă mărturisesc aceste impresii pentru că merită să vedem acest oraș măcar odată în viață. Eu și Maria Fărâmă ne-am promis că-l vom mai vizita. Nu am avut timp să răsfoim cărțile de pe străzi și în general, cărțile din Iași. Credem noi că e cel mai bun motiv să ne reîntoarcem. Oricând.