Uneori uit că am un blog sau îl evit din teama de a nu mă regăsi sau din teama de a nu scri vreo prostie siropoasă pe care s-o regret. Uneori, pur şi simplu, cred că lumea s-a săturat de lamentaţii, păreri, gânduri... sau de un alt blog. Mai ştiu, însă că uneori există oameni care te urmăresc şi care te întreabă de ce nu mai scrii nimic. Hhh... chiar citeşte cineva, îţi spui în gând cu promisiunea de a reveni în forţă.
Oamenii trăiesc adesea din promisiuni şi cred că e timpul să-i fac şi eu una blogului meu. Oamenii adesea obişnuiesc să spună că vor veni mai repede, că vor îmbrăţişa mai tare, că vor iubi mai mult. Eu, chiar, sper că voi scrie mai des în 2013!
Pentru a începe noul an e nevoie, însă, să-l recapitulez pe cel vechi. Nu pentru că am citit azi multe articole de acest gen, ci pentru că uneori e bine să vezi unele lucruri ca să realizezi altele. Întotdeauna e necesar un punct, înainte de o nouă frază.
A fost un an plin şi sunt sigură că aş trece cu vederea unele momente, dar asta nu înseamnă că ele se vor şterge, pentru că tot ce trăiesc rămâne undeva într-un "eu" care se autodescoperă zi de zi.
Anul acesta:
* am învăţat să renunţ, la unii oameni şi la ciocolată.* am stat pentru prima dată într-un spital şi-am văzut persoane cărora nu le pasă de carieră, faimă, imagine. Persoane care iubesc pentru că iubesc.
* am trăit experienţa lansării unei cărţi de poezie.
"Ora H" m-a purtat pe la interviuri, mi-a oferit prilej de critică şi de laudă, m-a învăţat scriitura de după debut, într-o dilemă de a renunţa sau de a merge mai departe.
* am văzut Africa. Am zburat prima dată cu avionul. Am admirat aeroportul din Dubai. Girafele. Munţii. Oameni de naţionalităţi diferite. Gânduri diferite. Inedit...
* am trăit o "provocare" de 3 zile în pădurea din Căpriana şi am cunoscut o fată incredibilă, în care m-am citit şi recitit de mii de ori.
* am învăţat să conduc. Maşina. Echipa. Nu şi inima.
* aşa şi nu m-am mai dus la mare.
* m-am convins că revista la care colaborez e tot mai aproape de mine şi îmi va fi greu să mă despart de ea, ca de-o copilărie.
* am participat la mai multe evenimente culturale, lansări, cenacluri. Am cunoscut tineri creatori. Am procurat multe cărţi noi. Am citit.
* a trebuit să scriu o groază de ştiri. Sper să nu se mai întâmple.
* mi-am făcut o prietenă. Prea bună. Prea altruistă, dar lângă care pot fi eu însămi.
*... aaa şi am revenit la breton :)
A fost un an bun. Unul care mi-a oferit duşuri reci, dar şi raze fierbinţi. Cu fiecare clipă, însă, m-am apropiat mai mult de oameni. De la Făt-Frumos până la Muma Pădurii, de la regele cu haine invizibile până la sirenele false, de la cei şapte pitici virtuali până la cele mai adevărate Cosânzene. Cel mai mult în acest an am simţit oamenii. Iar asta... sper să se repete.
Cu condiţia ca să rămână acei oameni în faţă cărora e uşor să mă dezbrac de ghimpi şi să mă las înghiţită.
