Aceasta e prima mea lansare...

 Abia acum mă încumet să scriu despre lansarea "Orei H" care a avut loc la Libraria 9 şi care nu a fost cel mai remarcabil eveniment şi poate nici cel mai aşteptat, dar a fost unul special pentru mine şi pentru dependenţii de poezie din preajma mea.

 Această plachetă "anorexică", dar "elegantă", după cum a numit-o Em. Galaicu-Păun este rezultatul concursului "Iulia Hasdeu", ed. a XIII-a, 2011, şi a fost editată cu sprijinul  financiar al Ministerului Tineretului şi Sportului din RM. Totuşi n-am să mă rezum la date exacte, pentru că această carte (pre)supune în primul rând sentimente.
 
 A fost o lansare caldă, cu oameni calzi şi zâmbitori, dar şi cu critici care ştiu să mai strecoare un cub de gheaţă în atmosfera poeziei începătoare, nu pot să nu-l amintesc aici pe Mircea V. Ciobanu.

 Tot despre un "cub", dar unul "imperfect" a vorbit Lucia Ţurcanu, care a reuşit să mă teleporteze în lumea creaţiei lui Nichita Stănescu şi să-mi amintească anume faptul că poezia pe care o creez are nevoie de acel colţ tăiat (ca să fie perfectă).

 Călina Trifan, poeta femeilor care iubesc cum respiră, mă înţelege pe alocuri, fiindcă este şi ea dominată uneori de aceeaşi stare de spirit. Apreciez!

 Aliona Dumbrăveanu- reprezentant al Ministerului Tineretului şi Sportului s-a alăturat şi ea cu câteva cuvinte, însă sprijinul financiar vorbeşte destul.

 Iulia Iordăchescu, cea care are grijă de "toate" la revista Clipa a ştiut să-şi amintească itinerariul meu de când am păşit prima oară la cencalu şi apoi n-am mai reuşit să mă despart de el ca să ajung aici, la un debut sideral.

 În pripă, dar original Mihaela Iordăchescu mi-a îmbrăcat cartea într-o rochie albă, simplă şi elegantă.

  Efim Bivol- epigramtist, a apreciat poezia prin filiera primelor mele încercări.


 Iar, Emilian Galaicu-Păun este cel care a monitorizat lansarea. Acest creator de ţesut viu şi-a făcut timp să fie prezent şi să participe la o seară de creaţie, fie şi a unei tinere începătoare.

Nu pot să uit şi de Aurelia Borzin, care a fost membă al juriul şi care a avut un motiv întemeiat să nu vină la eveniment ( fie vorba între noi, acel motiv e chiar Degeţica)!

 Colegii mei de cenaclu, de facultate, toţi cei care au fost prezenţi, care apreciază ora H au parte de mulţumiri şi îi invit în continuare să rămână sub veioza creaţiei mele!
A se vedea                "Ora H" la Radio Europa Liberă

                                                 "Ora H" în interviul Victoriei Borodin

                                                             "Ora H" la Ialoveni   ...

P.S.  Un grand merci fetelor pentru flori!

trecere de/ cu pietoni

e doar o odaie obosită

şi în colţ un trup de-al tău mai vechi.

port o bucată de cer la piept când te văd

şi-mi plac privirile tale lungi

cât cablurile de tramvai

ajungând în rănile mele.

ai spart un geam înlăuntrul meu

şi toate cioburile s- au împrăştiat

până în călcâie, coapse şi umeri.

suntem în aceeaşi intersecţie cu sens giratoriu

în care se-nvârte dorul. lasă- mă să cobor,

să acopăr semaforul

ca să treacă pietonii

toţi

să treacă prin aer /prin cer /prin mine/

Ţesut viu, 10 cenaclişti × 10 întrebări + o după- amiază remarcabilă

   Şedinţele de cenaclu sunt asemeni unor febre. Nu dintre acelea care te extenuează şi-ţi aduc câteva tuburi de pastile şi alte licori medicinale, ci dintre acelea care te opresc acasă lângă o ceaşcă de cafea şi-o carte bună, îndemnându-te să iei, neapărat, câteva tuburi de pastile literare şi licori creative.
   Aceste stări chiar ţi se întâmplă, mai ales după ce îţi este regenerat Ţesutul viu cu Emilian Galaicu-Păun, răsfoind prin câteva (zeci) de biblioteci în discursurile sale şi explicându-ţi toate întrebările legate de scriitură. Până la urmă, nu trebuie să înveţi a fi un scriitor bun, ci un cititor bun, iar, astfel de şedinţe sunt cele mai valoroase lecţii de lectură.
Da, lecţii de lectură/ literatură/ scriitură şi mai mult, de viaţă, 10X 10 viaţă (literară).  Trei ore în compania scriitorului au trecut ca o clipă pe care noi am reuşit să o surprindem şi din care am avut ce învăţa, atât despre lectură, cât şi despre cartea respectivă.

  Emilian Galaicu- Păun lucrează de 14 ani la acest roman, aşa că luaţi-vă gândul că noi îl vom înţelege într-o singură zi. Oricum pentru a doua lecturare el ne propune o altă structură care începe cu capitoulul 8 (vezi indicaţiile la începutul cărţii). De fapt, el ne atenţionează că   "această carte nu ar fi trebuit niciodată scrisă, cel puţin pentru a nu prelungi suferinţele personajelor ei și după moartea celor care le-au inspi­rat; pe de altă parte însă, a o lăsa nescrisă echivalează cu o mărturie falsă, prin omisiune”.  Astfel,  „Pentru gravele afronturi aduse valorilor de necontestat până mai ieri, Emilian Galaicu-Păun poate răspunde asemeni puştiului care a fost cândva: „Tata! Tata! Am dat să scutur tocul şi l-am stropit… pe Lenin!”

 Dacă apar manifestări neplăcute în urma lecturării acestei cărţi, începeţi cu Arme grăitoare de acelaşi scriitor. Dacă simpomele se menţin începeţi cu alte cărţi din literatura universală. Dacă senzaţiile nu dipar, pur şi simplu lăsaţi cartea deoparte pentru a nu deteriora esenţa acesteia.

Lectură plăcută!

bună dimineaţa.... cu ceai, po(e)z(i)e... şi emoţii la tv

 
  Dimineaţa de astăzi a fost una mai deosebită. Nu zic că deşteptătorul era mai blând şi nici că ceaiul mai dulce, de fapt e vorba de eu(forie şi emoţii) la televiziune.

" Bună dimineaţaaaaa..." mi-am strigat tare şi nici nu am observat cum clipa(la propriu şi la figurat) m-a dus în studioul emisiunii Bună dimineaţa de la Moldova 1. M-am simţit un copil ce descoperă Disneyland-ul şi am avut prilejul să cunosc o lume nouă şi persoanele ce încearcă zi de zi să o facă mai frumoasă.

 Camere, microfoane, fotolii... toate erau nişte detalii care sclipeau şi mă îndemnau să înţeleg pas cu pas   întreg procesul. Deşi, timpul de  emisie a fost scurt, ne-a uluit fiecare moment.

 Eu şi Cristina Dicusar am vorbit despre
Concursul Naţional de Creaţie Literară "Iulia Haşdeu",ediţia a XIII-a, 2011 (la care participă şi tineri de dincolo de Prut), despre poezie şi literatură.
Referitor la concurs tot astăzi a avut loc şi o festivitate de premiere în incinta Uniunii Scriitorilor.

  Da, s-a  vorbit şi de Ora H ,dar nu spun mai multe, rămâne a fi o surpriză...

Rolurile... şi ...

 Ori de câte ori sînt dezamăgit de rolul meu în viaţă, mă gândesc la micul Jamie. El dăduse o probă pentru a obţine un rol în piesa pe care şcoala o punea în scenă. El se implicase trup şi suflet în această piesă, dar mama lui se temea că nu va fi el cel ales. În ziua în care se dădeau rezultatele pentru distribuţie, m-am dus cu ea să-l luăm de la şcoală. Jamie se năpusti spre ea, cu ochii strălucindu-i de mândrie şi încântare:
- Ştii ceva, mami! strigă el, rostind apoi cuvintele care mi-au rămas adânc întipărite în minte ca o lecţie de viaţă. Am fost ales să aplaud!
                                                                      (Supă de pui pentru suflet, M. V. Hansen, J.Canfield)



  Chiar dacă uneori suntem aleşi să aplăudăm, niciodată nu e târziu să participi. Din dorinţa de a aplăuda şi de a participa frumos s-a născut acest blog. Aplauzele vor fi pentru oameni şi evenimente ce m-au marcat, iar participarea va fi prin creaţii şi atitudini ce vă vor marca, sau ce puţin, vă vor trezi interesul.
     Nu ezitaţi să purcedeţi la lectură!